Bun gasit dragii nostri,

Dupa ce am terminat tura din Romania, GoWest - Romania de la Est la Vest, nu am apucat sa ne odihnim prea mult pentru ca a inceput o noua aventura ce avea sa fie extrem de palpitanta. 

O tura cu multe surprize pentru mine, ma gandeam ca nu poate fi chiar atat de dificil, avand in vedere ca Dunarea curge ..... "curge la vale", doar coboram spre  mare...ce poate fi greu in asta?!?!

Hmmmm...pai sa povestim, ca nu e chiar asa:

Am plecat din Bucuresti cu trenul pana la Craiova, pentru ca de acolo sa luam un autobuz spre Cetate, unde am innoptat la mama.

Bicicletele aveau sa vina cu un prieten a doua zi, dupa ce au ramas pe drumul dintre Arad si Bucuresti. Pana aici, totul frumos si minunat.

Am ajuns in Vidin a doua zi pentru a ne lua kiturile (foarte bogate si frumos ambalate), sedinta tehnica ce avea sa ne ajute cu informatii pentru cele 5 zile de pedalat si intalnirea cu peste 40 prieteni biciclisti romani. Am plecat de acolo cu mai multi prieteni veniti din 4 tari, special pentru acest eveniment.

A venit momentul startului Dunav Ultra, din orasul Vidin, in prezenta autoritatilor locale. Totul perfect, masini de politie pentru insotire, pana cand am fost in siguranta si am putut sa ne luam ritmul personal.

Prima etapa trebuia sa fie Vidin - Krusovenie, 180 km, cel putin asa era in planurile noastre, care s-au dovedit mult prea indraznete.

Ok, etapa destul de dificila, dintre care mai bine de jumatate din traseu au fost urcari cu portiuni si de 12%. 

A fost greu, dar in acelasi timp atat de frumos cand intalneai alti si alti biciclisti care te depaseau sau tu pe ei si care salutau. Ne intrebam unii pe ceilalti daca suntem bine si daca avem nevoie de ajutor.

Trebuia sa facem undeva la 180 km in acea zi dar nu am reusit pentru ca traseul nu a fost asa cum ne-am imaginat......v-am zis mai sus ca au fost urcari si de peste 12%?

Am gasit o pensiune in Oryonovo, unde am putut sa ne odihnim (singuri in toata casa) pentru ca a doua zi de dimineata sa o luam din loc spre o alta zona la fel de frumoasa, cu Dunarea in stanga noastra, piersici pe marginea drumului si miros de ardei copti, de iti venea sa bati in portile oamenilor sa ceri! Se stie ca vecinii nostri bulgari sunt ospitalieri si chiar asa este, am vazut asta din zambetele cu care ne intampinau si salutul fiecaruia, atunci cand treceam pe langa ei.

Ce nu a fost cum trebuie, a fost asfaltul ... rupt in mai toate partile si asta ne-a incetinit destul de mult, ba chiar a devenit obositor. Cred ca asta a fost si motivul pentru care nu am reusit sa ducem la bun sfarsit prima etapa din Dunav Ultra.

Asadar, a doua zi a inceput la ora 8.30, din Oryonovo spre Belene. Urma sa pedalam 140 km in acea zi, sa scoatem si km pe care nu ii facusem cu o zi inainte.

O zi frumoasa de toamna, cu frunzele care cadeau din copaci in fata noastra iar noi incercam sa trecem cu roata peste ele, incercam sa ne concentram pe altceva in afara de gropile care rasareau in fata noastra, parca anume.

Al doilea punct de control, unde a trebuit sa oprim si sa ne facem selfie (regulamentul turei), bifat si el. Ulpia Escus, Gigen, km 188.

Evident ca toate check point-urile erau undeva sus sus, urci pante abrupte si pline de gropi dar ... asta cred ca a fost pana la urma si frumusetea turei ... ce povesteam acum cu zambetul pe buze daca ele nu existau?

Am ajuns in Belene, pe inserat si am decis ca pentru check-point-ul de acolo sa mergem in dimineata urmatoare. Zis si facut.

Aici, alta "aventura" ne-a facut sa traim intens pentru cateva ore pentru ca la hotelul unde aveam rezervare, nu mai aveau camere...rezervarea era dar noi nu aveam unde sa ne odihnim. Patronul de acolo, cu scuzele de rigoare ne-a dus catre un apartament din oras si ne-a asigurat ca pentru greseala lui, nu o sa platim nimic. Am ajuns la acel apartament dar acolo, surpriza..era un fel de magazie...cam murdar (sa fiu draguta).

Ok....ca in fiecare seara, ne-am apucat sa ne spalam echipamentul, cand la usa oare, cine bate insistent?! Ba chiar incearca sa se intre... Ups...

"Cine esti tu? Dar cine esti tu? Uite asa, in loc sa ne odihnim, a trebuit sa stam pe telefoane ca sa descurcam cazul. Cel ce batea la usa era chiar proprietarul apartamentului, deci nu cel care ne dusese de la hotel la acel...apartament. S-au lamurit ei in limba lor si a plecat omul, cu scuzele de rigoare.

O noapte mai lunga si mai obositi ca in acea dimineata, nu ne-am trezit niciodata dar... trebuia sa mergem mai departe si hotarati, ne-am luat biclele si am pornit mai departe. Ne astepta o alta zi lunga, plina de urcari...ca doar asa se coboara de la Dunare catre Marea Neagra, la deal.